Ne respectam propria sanatate?

orange-287179_1280

Aflam tot timpul de suferintele celor din jur, oameni de pe strada sau apropiati, si, tristi, sau fara speranta, ne gandim ce am putea face pentru ei. In afara de o rugaciune, si un gand bun, mai nimic.

Oare trebuie sa trecem prin foc pentru a ne bucura de apa?

Ce e boala? O cale de a ne purifica prin suferinta? Un dezechilibru? O pedeapsa?

Daca trupul are o suferinta cum il poti vindeca, fara a mari doar profitul farmaciilor?

Cauti mai bine cauza, sursa dezechilibrului? Cauti, in forul tau cel mai intim ceva de indreptat, de corectat, de evitat de acum inainte? Crezi, pret de un minut, ca trebuie sa inveti ceva din aceasta boala? Sau te lasi cuprins de ganduri negre, deznadejde, abandonand corabia?

Cat trebuie sa te doara inainte sa fii dispus sa te opresti si sa asculti? Cata durere trebuie sa induram, cate dureri de cap, cate crize de stomac? Cred ca uneori ne imbolnavim singuri, inconstient, bineinteles, doar ca sa ne obligam sa ne oprim si sa simtim. Cand esti bolnav, mai ales daca e o boala grava, iti schimbi prioritatile, si iti regandesti viata. Nimic nu ne poate aduce mai usor in prezent decat durerea fizica sau frica de moarte.

Ar fi frumos daca de azi, nu maine, nu mai tarziu, nu de luni, ne-am putea lasa antrenati de sanatate, constienti de ritmul corect si benefic, de bucuria momentului prezent , cu tot ce ne aduce acesta.